Teoria Taranului

luni, 13 decembrie 2010

Una din zilele unde mictiunea nu are loc cand trebuie

Vedeti ca orele nu sunt chiar asa exacte, m-am uitat la ceas ca nebunu' dar n-am retinut nimic fiindca mintea mea era pasarica universala. Zbura constant, vioi si energetic.

Ora 1:38 : am bagat mult Pepsi Twist in mine si trebuia sa ies afara si nu eram nici imbracat. Am luat hainele, le-am aruncat pe toate in sus, am sarit cu totu' in ele si am dat fuga la buda inainte sa ies afara; pam pam era sa intarzii, o statie de metrou mai incolo am asteptat un tovaras si o alta amica.
Ora 2:30 : cu ei amandoi, plecam noi spre liberty. va va vuuum, ciunga lunga, trebuia sa o cautam pe prietena mea cea mai buna, sa ne vedem cu ea. Tot sucu' din stomac, era determinat sa porneasca al Treilea Razboi Mondial cu restu' corpului meu. Ne asezam o masa cu totii, si eu imi iau shake cu capsunele. Amica cu prietena cea mai buna isi iau capuccino si baiatu' acela si-a luat si el shake cu cioco. Dupa cateva minute grele, am inceput sa o iau razna, si combinam shake-ul meu cu cappucino-ul si toata lumea se uita mirata la mine. CE?! n-ati mai baut asa ceva? eu da. si mi-a placut. L-am terminat si am inceput sa tintesc alte bauturi din jurul meu. si au ramas toti fara.
Ora 5:24 : trebuia sa plec sa ma vad cu altii, asa ca m-am dus, m-am intalnit cu ei, am umblat prin mall, chestii trestii, mi-era FOAME! am luat 2 meniuri mari KFC si am bagat in noi, apoi am tuns-o. Mentionez ca am mai vizitat si baia, si eram tentat sa-mi dau drumu' la vezica, dar mi-am zis in cap "hai ca mai merge"; presiunea interna crestea si evident ca ma temeam ca nu voi rezista.
ORA 9:51 : am reusit, uite-ma aici, nici macar n-am clipit, nici ars pe tigaie nu ma las lipit, tot ce conteaza e ca am reusit, si nici macar timp n-a ramas risipit.
Cam atat lume. V-am dat lacrimile de atata suspans, v-am spus intr-un sfarsit la presiunea aerului ridicata din ultimele zile :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu