Teoria Taranului

joi, 3 august 2017

Despre Umanitate și Mintea Umana

Am zis mereu ca mintea umana este la fel de matură ca în momentul în care ne-am pus sufletul în vehiculul nostru de carne. Nu mai am nici un dubiu față de asta. La nivel de conștiință colectivă este aproximativ acelasi nivel energetic, deși se tinde spre o ușoară schimbare, toți suferă inconștient din cauza asta. Adică? O să mă întrebați...și eu vă raspund.  Mintea are un motor numit Egou, acela care  crează atașamente și îți dă de înțeles că fiecare lucru material și palpabil te poate face fericit; este imposibil să lupți împotriva lui, este ca și cum te uiti la te uiti la taifun prinzând într-un vârtej nebun tot ce găsește pe drum, nu ai timp să te prinzi de nimic (pentru că nimic nu e mai palpabil ca argumentele minții care se întoarce împotriva ta oricum)...Ce e de făcut?



Identifică-te dincolo de rolul tău social. Întreabă-te. Care e baza mea emoționala pentru ce simt acum? Ce vreau? Ce simt? Cum ies din rolul meu de victimă sau agresor? 

NU ÎNȚELEGE GREȘIT. Motorul minții își are bine cimentat rolul ei în viața ta, doar că mai trebuie tăiat, ca tufișul excesiv care stă în calea tramvaiului...păi se mai poate mișca tramvaiu' pe șină când mai dă de atâtea obstacole? Este un rău necesar, practic. Fără această protecție, am fi total vulnerabili față de orice interacțiune umana, orice virus sau bacterie (pentru ca egoul se află în fiecare celulă și se simte atacat, cere Spațiu Personal la greu).

Dar de ce suferă toți oamenii inconștient de asta și de ce mintea rămâne imatură pe tot parcursul vieții ei, cu toate eforturile noastre de a o maturiza? 
Deoarece nu are, părerea mea, lipsesc mecanismele pragmatice pentru a transmuta Egoul din sursa tuturor răutăților, într-o unealtă care să transforme mintea noastră în ceva echilibrat, ceva sănatos, dpdv psiho-emoțional.


Este prea multă ură pe lumea asta. Iubirea toata este împărțită în doar 2 ramuri mari și generale, ba este maternă sau paternă, ba este toata sexualizată. Și suferim toți din cauza asta. Mintea nu poate lucra cu concepte pe care nu le înțelege deci nu se poate înțelege pe ea însăși in totalitate...d-aia nu o să fie niciodată matură pe deplin. 
Poate atinge doar un stadiu de pseudo-maturitate dar doar atât. Iubirea necondiționată e doar fix pix, nu are pragmaticitatea necesară sau mecanismul să se manifeste complet în lumea noastră actuală superficială...ești doar luat de prost. Și o poți arde cu contra-argumente că nu este așa și că Dharma este de partea ta...dar iar mintea îți oferă argumente. Ea oferă argumente și contra-argumente pentru orice. Ca un copil care doar vrea să îi fie satisfăcute nevoile primare! Asta vrea toată viața lui!!!




miercuri, 17 mai 2017

Despre puterea prieteniei

Prietenia este destul de subapreciată în zilele noastre. Nu mulți ne sunt prieteni, ba și prieteni apropiați ne sunt din ce în ce mai puțini. Putem da vina pe interese, pe lipsa timpului, că ne-am schimbat sau că vrem să fim din ce în ce mai singuri. 

Eu vă zic sigur că sistemul psihic uman este făcut, din programare, să fie în legătură cu alte ființe ca și noi, aceeași frecvență cel puțin și poate ați observat că unii mai semănăm și fizic unii cu alții. Nu degeaba proverbul, cei care se aseamănă se adună și nu degeaba se spune că ești suma celor 5 persoane cu care ieși cel mai des.



Prietenia, din experiența mea...este ceea ce ne menține și starea de sănătate sau starea vitală. De ce? pentru că toate se află în legătură, fizicul și mentalul și chiar și spiritualul (o să scriu și despre asta mai încolo) sunt în conexiune permanentă și neîntreruptă de când am apărut pe lume. Ele sunt straturile noastre, la fel cum conceptele sunt doar niște filtre prin care percepem realitatea. Prietenii ne mențin acele filtre, ne adun aport de informație și energie sistemului nostru mental și chiar vieții noastre. 


Socialul este unul din cele mai importante aspecte ale vieții umane, fie că vorbim cu fete sau băieți, cu sau fără interes financiar, romantic sau doar de plictiseală, oamenii aceea ne oferă nu numai validare exterioară ci și încredere, stimă de sine, adaptabilitate, cunoaștere și ne scot afară din cutiile noastre craniene unde totul este atât de potențat și periculos.

Periculozitatea minții noastre este că ea își găsește singură argumente și își apăra propriile mecanisme defecte care ne fac să cădem singuri, fără nici un fel de adversar sau challenge exterior, în lumea întunecată pe care o lăsăm în coșmarurile noastre.

Și aș mai putea dezvolta dar nu vreau să plictisesc pe cei care deja nu înțeleg ce vreau să spun eu aici.