Teoria Taranului

duminică, 14 noiembrie 2010

Fixare in timp, eu alerg dar valu ma ia din plin

vise
culori nescrise
margini intinse
becuri aprinse si oase deschise
vai
vai mari
creveti cu gust amar
pescuiesc homar
arunc plasa alaturi de un drumar
fete
bratari atarnate, coaste in noapte
toate minunate
fete bete care duc lipsa de blandete
sfarsit
preot caterisit
biscuiti si-o vorba bolborisit
planul intinzandu-ne neobosit afurisit
indispus
ti-am spus ca nu-ti sunt supus
cand ma plimb prin campus
tre sa fiu impus desi putin expus
ca doar n-oi face lupus.
sa
ascund lucruri in natura mea zicand
nicicand n-am sa te vad urcand
pe scara mea flamand si cu mintea
in sus aruncand spre mine un gand
mai bagam un rand daca nu te auzeam zbierand
m-ai
deranjat din lumea mea, da-te-n gheata mea
ca nu-ti dau din gheatza mea sa pui in bautura ta
nici dimineata nici noaptea dar ce tot te uiti asa la ea
si tu zici uatevar si o arzi ca n-ai face asa ceva never ever
continui
sa te ametesc
indus de aer beat si amortit,
nu-ti arde de condus, iti vand rime la pret redus
toate unse, gata sa le bagi in puzzle
sertaru incheieturii plina in voma gandului
pivnita luminata de umbra chinului
ai uitat cum arata inima curentului
deloc
accidental am deschis ceva inauntru meu bazal
nu usa de la dreapta care erau plini de ursi panda
nu templu din spate ca n-am chef sa vad cascada
nu urmarii fitilul ca duce spre inimi ce pot exploda
inchid marginea intinsa si scriu culori
dar mai ai mult omule pana inveti sa zbori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu