luni, 17 septembrie 2012

Si-ti vine uneori...sa nu mai scrii.

Stand in autobuz, mergand spre nu-stiu-unde, am vazut cum eram cuprins de o stare de moleseala dar filozofica. Era cerul innorat, statea sa ploua, dar parca iti venea sa nu faci nimic. NIMIC MA! M-am gandit ca poate, poate o sa-mi treaca pe parcurs.

Dar vazandu-mi de treburile mele, mi-am dat seama ca in aceea fractiune de secunda, nu doar starea aceea era prezenta. Incepi sa te gandesti, stand degeaba, asteptand, la o groaza de chestii care nu te-ai gandit, ca daca ajungi acasa, ai ceva de facut, daca esti plecat prin alta parte, cam tot asa.

As vrea sa stiu ce a fost, dar nu stiu. Nu am 'talentul', nici vocabularul dar pot spune ca a fost o chestie iesita din comun. Si nu ca mi s-ar fi intamplat prima data. O stare comparabila cu cea de atunci o pot asemana cu cea din meditatie.

Dar ne grabim, lasand lumea sa treaca, timpul sa treaca, totul sa treaca. Ca doar o trece toate...nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu