Teoria Taranului

joi, 4 octombrie 2012

O poezie, pentru vremurile vechi si pentru vremurile noi


Daca asta este pace, eu vreau razboi.
Nu vreau alte voci sa raspunda pentru noi
Vad oameni pe strada, tristi si goi
Mascati, indoctrinati ca intr-o zi de joi
Nu vedeti ca din Terra se scurge gunoi si sange suvoi?

Intelegerea-i cuprinsa in putere
Toata lumea parca e intinsa de durere
Imbibata de mistere
Unde e oglinda, ego, amarata, o stihie
Indurerata anarhie, lipsita parca de verdeata
parca's cuvinte aruncate-n ceata.

Iar tu, om bun, mintea-ti sopteste
Te orbeste si te creste...
Separandu-te de tot, nu ramane un piscot
iar de nu te vei Trezi, vei ramane un robot.

(poza nu mai ie)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu