Identifică-te dincolo de rolul tău social. Întreabă-te. Care e baza mea emoționala pentru ce simt acum? Ce vreau? Ce simt? Cum ies din rolul meu de victimă sau agresor?
NU ÎNȚELEGE GREȘIT. Motorul minții își are bine cimentat rolul ei în viața ta, doar că mai trebuie tăiat, ca tufișul excesiv care stă în calea tramvaiului...păi se mai poate mișca tramvaiu' pe șină când mai dă de atâtea obstacole? Este un rău necesar, practic. Fără această protecție, am fi total vulnerabili față de orice interacțiune umana, orice virus sau bacterie (pentru ca egoul se află în fiecare celulă și se simte atacat, cere Spațiu Personal la greu).
Dar de ce suferă toți oamenii inconștient de asta și de ce mintea rămâne imatură pe tot parcursul vieții ei, cu toate eforturile noastre de a o maturiza?
Deoarece nu are, părerea mea, lipsesc mecanismele pragmatice pentru a transmuta Egoul din sursa tuturor răutăților, într-o unealtă care să transforme mintea noastră în ceva echilibrat, ceva sănatos, dpdv psiho-emoțional.
Este prea multă ură pe lumea asta. Iubirea toata este împărțită în doar 2 ramuri mari și generale, ba este maternă sau paternă, ba este toata sexualizată. Și suferim toți din cauza asta. Mintea nu poate lucra cu concepte pe care nu le înțelege deci nu se poate înțelege pe ea însăși in totalitate...d-aia nu o să fie niciodată matură pe deplin.
Poate atinge doar un stadiu de pseudo-maturitate dar doar atât. Iubirea necondiționată e doar fix pix, nu are pragmaticitatea necesară sau mecanismul să se manifeste complet în lumea noastră actuală superficială...ești doar luat de prost. Și o poți arde cu contra-argumente că nu este așa și că Dharma este de partea ta...dar iar mintea îți oferă argumente. Ea oferă argumente și contra-argumente pentru orice. Ca un copil care doar vrea să îi fie satisfăcute nevoile primare! Asta vrea toată viața lui!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu