joi, 12 mai 2011

Urca-te si tu in tramvai cu mine....

Tu, da tu, cel care citesti asta. Nu e un text dramatic, nu e un text obisnuit. O sa te duc intr-un loc mai profund, pe-aicea prin mintea mea. E o statie, de tramvai. Vine un tramvai, nu vezi numaru'. Dar se opreste in statie si te uiti cum nu urca nimeni. SI tu APESI butonul. Urci frumos....scarile...si te duci in spate de tot. In spate de tot e o bara. Si geamul. Tramvaiul pleaca.

Te uiti in urma. Pe masura ce prinde viteza, te uiti la copaci, la stalpi, la sinele lui. Observi viteza, detaliile, forma, culoarea, privesti esenta, incerci sa tragi o invataminte. Privirea ti se indreapta in spate. Iti vine un miros de popcorn . In spate, nu vezi nimic. Vezi tramvaiul gol si miscarea sus-jos care e normala din cauza damburilor. Dispare mirosul de popcorn si vrei sa stai jos. Privesti apoi pe toata lumea, pe geam, de pe scaun. Cine esti ? Poti sa devii ceea ce vrei sa fii ? Ai mai urca in tramvai daca stii ca n-ar mai veni decat o singura persoana, aceea care te uraste cel mai mult ? Nu ai de unde sa stii :)

Un comentariu:

  1. foarte interesant post mai ales ca am avut un vis asemanator cu ce descrii tu aici, cu toate ca nu era nici un pop corn pacolo, dar asta s-a intamplat mai demult.
    Sper sa-mi fac timp marti poate ne vedem si noi intr-un final.

    RăspundețiȘtergere