Te uiti in urma. Pe masura ce prinde viteza, te uiti la copaci, la stalpi, la sinele lui. Observi viteza, detaliile, forma, culoarea, privesti esenta, incerci sa tragi o invataminte. Privirea ti se indreapta in spate. Iti vine un miros de popcorn . In spate, nu vezi nimic. Vezi tramvaiul gol si miscarea sus-jos care e normala din cauza damburilor. Dispare mirosul de popcorn si vrei sa stai jos. Privesti apoi pe toata lumea, pe geam, de pe scaun. Cine esti ? Poti sa devii ceea ce vrei sa fii ? Ai mai urca in tramvai daca stii ca n-ar mai veni decat o singura persoana, aceea care te uraste cel mai mult ? Nu ai de unde sa stii :)
foarte interesant post mai ales ca am avut un vis asemanator cu ce descrii tu aici, cu toate ca nu era nici un pop corn pacolo, dar asta s-a intamplat mai demult.
RăspundețiȘtergereSper sa-mi fac timp marti poate ne vedem si noi intr-un final.