Teoria Taranului

sâmbătă, 18 decembrie 2010

despre cersetori

Cred ca am ajuns destul de departe cu blogul, ca sa nu ma mai infranez sa scriu ce simt, cand simt, si ce imi invarte mie vanilia in chec, seara tarziu inainte sa adorm.
Deci am o foarte mare frustrare. Acum cateva zile eram cu prietena cea mai buna, si eu cu ea stateam pe niste scaune aproape de bara din mijloc, intr-un metrou vechi. SI era un cersetor, se tinea de bara in GENUNCHI si era automat, ca pe caseta, mesteca niste vorbe ca pe poezie. Si am intrebat-o in acel moment, daca pot sa-l gonesc de aici, ca ma STRESEAZA; in secunda doi, m-a facut egoist, ca sunt doar pentru mine. DIN CONTRA, nu sunt doar pentru mine. Mereu in fiecare vagon la metrou e imposibil sa nu dau de un cersetor care l-am vazut de mii de ori, cred ca daca as face o cercetare personala, fac rost si de profil psihologic, le fac si poza si imi iau poate si niste laude, ca oricum vad ca nu-i opreste nimeni. Nu stiu, poate ma credeti inuman sau o sa bagati faza aia "dar daca erai in locul lui.....", DACA ERAM IN LOCUL LUI CE ? NU CERSEAM, uite spre exemplu in Biserica ai de munca, te poti baga si la cor, sunt ATATEA posibilitati decat daca incalci spatiul personal si sa poluezi fonic un vagon intreg. Nu mai vorbesc de aia care vin cu instrumente muzicale si incep sa-ti cante de parca sunt la ei acasa. Dai in cascavalu' meu! :| 


Parerea mea este ca ei n-ar mai continua activitatile daca nu ar mai exista persoane care cotizeaza la acestia. Pe bune, le faceti mai mult rau daca le dati. Firea umana e foarte neindestulatoare! ma puteti contrazice, dar vreau sa numar cate argumente valide si pe ce va bazati . 

Un comentariu:

  1. asa e. e enervant sa-i vezi cum se AGATA de tine. pur si simplu.
    dupa care fac misto, rad, etc

    RăspundețiȘtergere