O poezie, pentru vremurile vechi si pentru vremurile noi

Daca asta este pace, eu vreau razboi.

Nu vreau alte voci sa raspunda pentru noi

Vad oameni pe strada, tristi si goi

Mascati, indoctrinati ca intr-o zi de joi

Nu vedeti ca din Terra se scurge gunoi si sange suvoi?

Intelegerea-i cuprinsa in putere

Toata lumea parca e intinsa de durere

Imbibata de mistere

Unde e oglinda, ego, amarata, o stihie

Indurerata anarhie, lipsita parca de verdeata

parca's cuvinte aruncate-n ceata.

Iar tu, om bun, mintea-ti sopteste

Te orbeste si te creste...

Separandu-te de tot, nu ramane un piscot

iar de nu te vei Trezi, vei ramane un robot.

(poza nu mai ie)