Teoria Taranului

marți, 26 octombrie 2010

Domi suae quilibet rex ! - despre influenta personala asupra celorlalti.


Hai sa va mitraliez cu teoria. Fiecare persoana, fiecare individ e unic in felul lui da? acum in functie de ce ne raportam, fizic sau psihic, in functie de caractere, temperament, comportament, personalitate, conjunctura etc putem spune ca fiecare om are un rol intr-un mediu social [asta daca nu a crescut langa maimute si face ca maimuta sau daca a stat in cotetz si face ca cutzu, sunt cazuri!] adica practic oricat as vrea sa nu influentez viata cuiva tot o s-o fac chiar si daca nu cunosc persoana respectiva. Suna de-a dreptul aiurit dar am stat si m-am dat cu placa mintii prin capu meu asa incercand sa captez mai mult decat ceea ce simturile mele [cele 5 de baza] pot sa inregistreze si sa prelucreze.
- Fasty am auziit de tineeee! *pune-ti un nume de fata pompos aici* mi-a zis multeeee si vroiam sa te cunosc si eu personal
- ok :-?? e-n regula, cred.

Fiecare are si probleme lui personale; fie cu familia fie de felul de a fi sau mai stiu eu ce. Pe langa asta adaugam vise, idealuri in viata, auto-realizarea care o vrea fiecare. Le bagam si pe-astea in oala fiecarei persoane ca mna....cand esti stresat de aceleasi probleme mereu, trebuie sa te refugiezi undeva. Unii fac asta prin diverse reactii fiziologice, comportamente, vicii, prietenii, relatii. Oricat ai incerca sa scapi de toata presiunea aceea, nu o sa poti. Tocmai acest fapt, da nastere la predispozitii. Si vine o tipa/un tip si intra in conflict dintr-un motiv sau dintr-o situatie. Aici intervin mai multe chestii, faze [era si o vorba, numarul gresit nu suna niciodata ocupat!] si putem sa intram in detalii dar sa zicem ca la aceasta persoana cu probleme ii mai bagam un prieten/o prietena cea mai buna, care e alaturi de el/ea mereu si il/o opreste inainte sa faca un mare scandal. Bagam o mare sculare de timp si mergem spre viitor. Aceste persoane cu sau fara probleme, o sa tinda, exact ca microorganismele o sa formeze o forma organizata, o gasca! acum in functie de timpul petrecut impreuna si cat de uniti ii tine viata, putem spune ca o gasca poate fi destul de puternica cat sa fie un bun substituent al familiei naturale. De asemenea luam in calcul si vizor in aceasta gasca, cel mai dominant, cel mai reactiv din punct de vedere social si cel mai "fraier" ca sa zic asa. Nu orice om se poate alatura unei gasti. Exista mai multe feluri de "gasti", le putem numi grupuri, si sunt de multeeee feluri. Nu orice persoana fizica are un grad de socializare maxim si optim. Sunt atatea de spus aici si mi se pare ca sunt cam vag in exprimare dar asta e. [Daca sunt prost si nu mai stiu la ce ma gandeam cand am vrut sa scriu despre aceasta, sa-mi fie cu noroc si sa fie reciproc:( ] Gasti, grupuri si in sfarsit familia. Adica toata rasa umana. O luam toata de par si o ridicam in sus. Ne uitam la ea, cum am ajuns sa ne batem intre noi si sa luptam pentru "supravietuire". Ce iese? Iese o mazga organizata de bipede partial condusi de niste indivizi care au si ele interesele lor, adica mai pe sleau, se cred deasupra altor oameni. Nu insistam pe asta, ci ne acoperim ochii si intoarcem privirea catre Soare dupa care luam matza de coada si o taiem brutal cu cutite de plastic.



Eu sunt genul de persoana care probabil ar vrea sa ajute pe toata lumea. Sa fie cel mai bun prieten al tuturor. Mi-am dat seama ca nu se poate fizic asa ceva; vreau sa pretuiesc fiecare persoana din lumea asta, dar nu am cum. Sunt treaz, sunt constient ca toate actiunile mele o sa duca undeva. Unde? nu stiu. d-aia le fac.

pam pam.

Un comentariu:

  1. se pare ca mintile luminate gandesc la fel sau cel putin asemanator, tu vrei sa fi binefacatorul universal al pamantului (sau ceva de genul asta), ei bine eu in totdeauna m-am gandit si inca ma gandesc, la o modalitate de a elimina suferinta de pe planeta, nu neaparat ca sunt in stare de asa ceva, dar din curiozitatea mea ciudata se intampla sa ma gandesc la astfel de lucruri si ma simt intr-un fel vinovat ca in fiecare secunda cineva sau ceva sufera, apoi cad intr-o stare de neputinta si imi dau seama cat de mic sunt, si de faptul ca oricine ai fi pe aceasta lume, suferinta tot va exista (ma refer si la cea fizica dar si psihica\sufleteasca)nu este nimeni si nimic ce o poate inlatura. As putea sa continui mult timp, dar lasa, poate voi scrie o carte :P. That is all.

    RăspundețiȘtergere